Pentru prostie: mic îndreptar de culturologie estică și cinema (post) socialist

După o invadare a pieței de carte cu tratate de critică lite‑ rară și compendii de istoria filmului referitoare la perioada socialistă, în care se observă tendința pronunțată de a aborda întregul segment temporal socialist de pe poziții combativ anticomuniste, consider că este timpul ca societatea româ‑ nească să încerce o abordare nuanțată a acestei perioade. Eseul de față nu își propune să polarizeze istoria recentă, ci mai degrabă să o accepte și să o înțeleagă ca fiind diferită de obiectul oprobiilor și al ironiilor necritice care au pus stăpâ‑ nire pe mass‑media și o bună parte din literatura de specia‑ litate. De aceea, această carte pornește de la clișee verbale și lingvistice prezente în cultura românească recentă, care tind – ca și privirea exclusiv condamnatorie asupra comunismului românesc – să înlocuiască vechiul limbaj de lemn ceaușist cu opusul său. Înțelegând că ceea ce se produce este un limbaj la fel de gol, încărcat ideologic și plictisitor care, în loc să aducă osanale realismului socialist, idealizează ceea ce nu poate fi numit în cinematografia europeană contemporană, parafra‑ zându‑l pe Mark Fisher, decât realism capitalist, eseul de față își dorește să rebalanseze puțin cântarul politico‑ideologic al culturii contemporane de pe poziții anti‑anticomuniste, încercând să distingă ineditul, neașteptatul și originalul până și în operele realist socialiste ale așa‑zisei propagande cinci‑ zeciste și ulterioare ei.