Canalul mortii

" simțeam mai bine. La un moment dat, prin anul 1952, se aflau la Peninsula peste douăzeci de ziariști și cel puțin zece scriitori de mare talent, ale căror nume erau bine cunoscute în țară. Teohari Mihădaș, poetul român de origine macedoneană, pe care îl întâlnisem pentru prima oară la Bistrița-Năsăud încă din anul 1945, cînd eu am condus primul grup de scriitori din Asociația Scriitorilor Români din Ardeal, în. partea Ardealului de nord răpit de maghiari, pentru reluarea legăturilor întrerupte aproape patru ani, mi-a produs, din prima clipă a cunoașterii lui, certitudinea unui talent autentic, original, cu o vînă lirică de aur, gravă și meditativă, deprinsă sub umbra marilor filosofi greci, de sub poalele Olimpului, de unde venise de t'înăr în țară. Teohari Mihădaș avea o statură de atlet, cu .umerii lărgi, pieptul deschis și picioarele robuste. Avea o pedeapsă de șapte ani detențiune simplă. Apăruse în lagăr puțin înainte de sosirea unui mare lot de deținuți administrativi, între'care se " Aș dori să-ți comunic ceva, îmi zise omul, care mi s-a părut extrem de turburat și epuizat fizic. Vin de la carceră. Este a doua noapte de carceră și nu a fost ultima. Mai am încă o noapte. Sergiu Dan m-a reclamat unui plutonier pe șantier că m-a văzut vîrînd un morcov în buzunar, cu intenția de a-1 aduce în lagăr pentru cineva. Sergiu Dan lucra la aceeași brigadă de inapți, la grădină, din care făcea parte și Antonariu și, printre alții, și un ziarist maghiar din Cluj, Julius Meliuz, secretarul asociației scriitorilor maghiari din România, cu sediul la Cluj. Acesta era un membru marcant al partidului MADOS (secție maghiară a partidului comunist) și, în același timp, mîna dreaptă a lui Nagy Istvan, membru în comitetul regional Cluj al partidului comunist, președintele scriitorilor maghiari, un romancier de oarecare circulație, de extracție muncitorească. îi cunoscusem la Cluj pe ambii scriitori maghiari în 1946, cînd am fost invitați împreună, de Victor Eftimiu, președintele Societății Scriitorilor Români, care venise la Cluj să țină o conferință despre ceea ce a văzut în URSS, în cadrul unei vizite a grupului de conducere ARLUS (asociația de strîngere a legăturilor cu Rusia), condus de dr. Constantin Parhon. Eu îl reprezen417 tam, în calitate de secretar general, pe Victor Papilian, președintele Asociației Scriitorilor Români din Ardeal, care refuzase să-1 vadă pe Victor Eftimiu. Atît Sergiu Dan, cit și Julius Meliuz erau magi La eliberare, în 1953, fiecare dintre ei a fost reprimit imediat în asociațiile lor profesionale scriitoricești, primul la București, al doilea la Cluj. Cînd m-am eliberat în 1954, am constatat că fiecare dintre ei a reușit să publice cîte o carte, desigur, fiind favorizați de regim spre a se reface financiar. Sergiu Dan, autorul Arsenicului, a publicat o tălmăcire a poemului dramatic Jeanne d’Arc. Nu același lucru s-a petrecut cu ceilalți scriitori români, magi sau fost condamnați. Toți, absolut toți, au trăit timpuri de aspre privațiuni, de mizerii indescriptibile, unii părăsiți de soții, alții neprimiți în propriile lor case sau apartamente, unii ajungînd să lucreze la munci brute, — construcții sau chiar vidanjare — , alții la pază pe șantiere sau te miri la ce"